Searching for Sansei Island

Friday, 25 Feb, 2011 @ 1:20

Am avut o noapte de vis.. Visul s a petrecut langa ocean, chiar daca locatia lui s a schimbat pe parcurs.. Am coborat din autocare pe o insula spectaculoasa .. In zare se vedeau zgarie nori ancorati parca de tarm. Pe fatadele lor valuri uriase cat un tsunami se spargeau pana aproape de acoperisurile blocurilor, intr un spectacol infricosator de frumos..

Am devenit curioasa sa explorez taramul asta si parca de brat o aveam pana la un moment dat pa Angela G. M am trezit singura in fata unei intersectii de asfalt parca suprapus exact peste apele tumultoase, mirandu ma cum au putut sa se impotriveasca fortei
oceanului si sa l acopere cu strazi..pareau puse direct pe apa fara
vreun postament.

Am pasit cu o usoara teama pe asfalt si am intra
intr un labirint de strazi strajuite de o parte si de alta de blocuri uriase gri.. Toate erau insa pustii.. Ca niste fantome, ca dupa ceva teribil.. Ca un viitor in ruine.. O lume parasita …pe strada se inmulteau cu cat intram mai adanc in orasul fantoma,  mormane de cercevele, usi cazute care se descompuneau intr o aliniere imperfecta ca niste tone de bete uriase de marocco aruncate la intamplare.. Am incercat sa inteleg ce se intamplase cu minunile astea de blocuri cu zeci de etaje deasupra mea care continuau intr o coplesitoare destramare in fata, pana la orizont.. Parea un oras ars pana in temelii, cu urmele de fum si cenusa invaluindu l ca intr o ceata eterna..Era din ce in ce mai greu sa inaintez spre centrul lui.. Si un fel de panica m a cuprins subit… Am fugit inapoi..si am intrat intr o alta dimensiune,  la alt nivel, poate in viitor sau in trecut poate doar deasupra acelei lumi abandonate..

Eram tot langa o apa, parca tot pe o insula. Undeva in Iugoslavia parea.. Ma simteam oricum mai aproape de casa..Flo, prietena Angelei fuma tigara de la tigara, foarte calma intr o camera de hotel. Eu incercam sa gasesc motivul pentru care lasasem o punga de un leu plina cu bani cu o seara inainte pe scena, pe pupitrul de note… Ajunsesem la acel spectacol in ultimul moment.. Exact cand auzeam vocea prezentatorului spunand parca a mia oara si ultima: Loredana te asteptam pe scena, daca nu vii acum vom incepe fara tine… Chiar in secunda in care muzica incepuse pentru final am reusit sa ajung langa microfon cu rasuflarea taiata.. Angela ma astepta pentru duet.. Am cantat… In fata un zid de public caruia ii simteam respiratia si freamatul in semiintunericul din fata mea..

Inapoi In camera de hotel unde incercam in continuare sa aflu faza cu banii. Primesc un telefon de la receptie sa cobor ca am niste rude care ma cauta. Era un var venit cu o satra de tiganci cu fuste, jos in parcare.Tiganii nu au fost lasati sa intre,doar cel mai spalat, varu’meu:)). Am urcat la loc intr un lift,inghesuiti ca niste sardele. Senzatie de claustrofobie, varul si inca o femeie,  lipiti practic de mine, asa stramt era liftul.Am revenit jos si am inceput sa explorez orasul de langa mare, strazile se rasfirau frumoase dar cam pustii, ici colo cativa trecatori.. Blocuri asemanatoare ca in cealalta insula insa cu spatii mari intre.. Ferestrele pareau nelocuite.. In schimb dintr una crescuse o floare care se prelungea cat un tufis de mare, de a lungul ferestrelor in sus, ca un copac suspendat cu flori uriase roz, de  forma calelor. Am zarit un copacel la fel chiar langa mine, si m am oprit sa rup o floare din el.. Atunci au aparut niste romani care veneau de pe plaja si vorbeau intre ei ca au vazut destui romani pe acolo chiar daca nu se asteptau.. Am incercat sa ma furisez din raza lor dar m au vazut si m au urmarit pana cand m am pierdut pe niste alei mai stramte si printr un scurt pasaj am ajuns intr o strada pietonala .. Din cladirea din dreapta se auzeau acorduri de jazz sublime si voci vorbite pe deasupra.. Parea o repetitie ceva.. Am facut dreapta si am vazut un club de jazz, nu i mai retin numele iar prin usa intredeschisa se vedea dirijorul, un negru la vreo 50 si, inalt, tuns scurt, care le explica altor muzicieni cantarea.. Langa era o cantareata mulatra, la vreo 60, care parea celebra.  A inceput sa cante intr o rochie lunga de paiete, mulata si cu bretele, un cantec  gen imn I love Romania, I love Romania, apoi i love Germany .. Ca si cum in fiecare oras unde concerta schimba doar numele tarii.. M am uitat pe programul de pe usa sa vad cand e seara program, cu gandul sa vin neaparat mai tarziu. Afisul avea pe el numele dirijorului american ori Paul ori Smith.

Apoi am incercat sa aflu numele insulei.. Cineva a spus ceva parca in japoneza.. Am inteles Sansei Island.. Atunci  m am trezit brusc cu mesajul asta: searchin for Sansei Island..Si cu gandul sa recuperez memoriile visului.. In cautarea insulei pierdute.. In cautarea lui Sansei.

Sansei inseamna de fapt a treia generatie de japonezi nascuti in afara Japoniei.. In America, Hawaii, etc.. Vine de la numeralul san a treia si sen generatie.m cautat imagini cu insule japoneze. Singurele care erau parca rupte din visul meu, suprapuse perfect cu taramul visat, erau cele ale insulei Hashima( in traducere Border Island) sau Gunkanjima ori Battleship si care in ciuda dimensiunilor extrem de mici a fost locul cu cea mai mare densitate  din toate timpurile de locuitori pe m2 din lume.. 5250 de oameni pe 1km2, cu o latime de 160 si o lungime de 450 m, atata masoara insula, cu 1320 de locuitori pe 2,3 acri.. Insula a fost parasita in anii 70 cand minele de carbune care se aflau dedesupt in tunele subterane, au fost dezafectate..zacamintele fiind epuizate, proprietarii insulei au evacuat toata populatia.  Minuscula insula avea scoli, gimnaziu, piscine, hotel, spital,templu,cinema,restaurante, baruri..pana si un bordel:). In gradini suspendate pe acoperisuri cultivau legume si fructe.

Toate se afla acolo si acum dupa 40 de ani, impietrite, ca si cum oamenii au plecat in graba, alungati parca ca de un Cernobal sau razboi iminent,neavand timp sa si ia cu ei decat pe cei dragi.. Inclusiv aparatul de xray a ramas in spital..o lume de fantome care pluteste ca un vas de razboi in deriva doar la 18 mile distanta de Nagasaki. In timpul celui de al doilea razboi mondial insula a fost ocolita de bombardamente din cauza numarului prea mare de oameni. Ca o ironie a sortii din cel mai populat loc din lume a devenit cel mai pustiu..Inconjurat de ziduri uriase de care se sparg valurile oceanului.

Un loc interzis vizitatorilor dar nu si viselor…

Lasa un comentariu

Powered by NEGRU Media