THE TAXI DRIVER

Tuesday, 25 Jan, 2011 @ 17:01

Am descoperit taxi ul la inceputul adolescentei cand am inceput sa vin la Bucuresti pentru a mi urma visul de a canta si am compensat slava domnului aceasta descoperire relativ tarzie cu varf si indesat dupa!
In Onesti, unde am crescut, nu existau taxiuri. Nu erau necesare cand tot orasul era format din doua bulevarde mari si late, intersectate de cateva strazi.
Tin minte ca deja ma mutasem in Bucuresti, n aveam inca masina, nici carnet dar era un baiat cu taxiul care ma lua de acasa si ma ducea la orice ora din zi si din noapte.
Taximetristii din Bucuresti sunt diferiti de cei din America sau Asia de pilda. Sunt dezavantajati in mare parte si de masinile pe care le au in dotare cu difuzoarele lor cu tot care parca toate suna distorsionat. Au in comun poate miile de povesti pe care le au vazut de la volanul taxiului si pe care cum prind un client dispus sa asculte incep sa le depene in cloncanitul planetarelor duse de la Dacii prin gropile Bucurestiului. O data am dat de unul care auzindu ma ca aveam nevoie de un acordeonist pentru o cantare a oprit masina sa mi arate ca are acordeonul cu el in portbagaj!
Taximetristii din New York sunt o specie aparte si de cate ori urci intr un yellow cab e ca si cum deschizi o poarta spre o alta dimensiune, niciodata nu stii cine sau ce poveste te mai asteapta inauntru.
Poti da de un rus imbracat intr un trenci care asculta numai muzica clasica, sau de un shiit cu turban care ti vorbeste despre budism pe ritmuri de manele indiene si despre cum poti sa ti afli viitorul doar daca l intalnesti pe gurul lui venit din Punjab India. Am dat si de un englez pedant cu accent de Oxford care te facea sa te gandesti cum e posibil ca cineva atat de educat sa aiba un job atat de neasteptat. Am dat si de romani care fara sa vreau au ascultat conversatii nu prea ortodoxe. Atunci cand esti intr o tara straina parca esti mai slobod la gura decat acasa( cine stie romana in afara de mine si prietenii mei romani din New York?:))) De asta primul lucru pe care l fac cand ma sui intr un yellow cab e sa citesc numele de pe licenta agatata in spate pe geamul despartitor. Daca nu e vreun Gheorghe pe acolo pot scapa linistita cate o vorba mai decoltata.
Pe unul din cei mai pitoresti taxi driver de pana acum l am intalnit cand a oprit taxiul chiar in fata hotelului unde stateam.
Din taxi, o data cu o doamna intre doua varste, razand in hohote, bronzata maxim, cu o mini mini jupe pe ea a iesit si un nor gros de fum intepator care ne a izbit direct in fata.
Am urcat impreuna cu o prietena si ne am aruncat ametite deja pe bancheta din spate. Taxi driver ul era un tip sarit de saizeci si, cu un par lung, carunt si ondulat dat pe spate, gen anii 50 creasta de cocos, cu niste ochi albastri turcoaz mari si patrunzatori. Avea in dreapta volanului un baston. Cum a intrat si a cerut scuze pentru fum dar suferea de scleroza in placi si de 25 de ani se trata fumand marijuana. I am spus ca nu mergem prea departe doar la cateva blocuri mai sus. Dar in cele 15 minute cat a durat calatoria ne a zis povestea vietii lui!
Dupa ce ne a descris efectele benefice ale ierbii magice asupra bolii lui ca fiind singurul medicament pe care l ia pentru asta si dupa ce a incercat sa ne cupleze fara succes pe una din noi cu fiul sau aratandu ne o poza de a lui, ne a spus ca asta era ultima lui zi de lucru dupa 45 de ani ca sofer de taxi in New York! Prin oglinda retrovizoare i am surprins o lacrima in coltul ochilor chiar daca spunea ca abia asteapta pensia ca sa calatoreasca si sa si termine cartea la care scria de ceva timp intitulata The Memories of a cabbie in New York City. Pe bancheta din spate a taxiului sau urcasera de la Katherine Hebpurn la Angelina Jolie cand era la inceputuri ( careia i ar fi spus ca va ajunge un star), de la regizori la politicieni, ca intr un VIP lounge pe roti. Ne a intrebat cum ma cheama si i am raspuns in gluma cum nu stie deja? sunt Loredana din Romania!
Cand am ajuns la adresa de langa Central Park, am aflat de la el ca pe scara de langa a locuit ani de zile Woody Allen, fapt confirmat ulterior de doamna pe care am vizitat o.
Am coborat din taxi cu regretul ca acea cursa nu a fost mai lunga.Dupa o viata petrecuta pe strazi zi si noapte, eram ultimii lui clienti, ultimul capitol dintr o carte pe care mi ar placea sa o gasesc intr o zi. Inainte sa intram in scara blocului, m am intors sa l mai privesc o data si am vazut ca spre deosebire de alti taximetristi care ar fi zbughit o imediat pentru a vana o alta cursa, a ramas sa ne petreaca cu privirea pana s a deschis usa de la intrare.

O cursa care ar fi vrut sa nu se termine …..inca!

9 Comentarii

  1. iulia

    January 26, 2011 @ 12:40 pm

    Imi pare rau ca nu a aparut postat tot ceea ce am scris! Aceasta povestioara a ta imi va da mai multa forta in lupta cu boala. Nimic nu este intamplator in viata/ Te pupic draga Lori.

    Reply

    • Loredana

      January 26, 2011 @ 12:57 pm

      Iuliana si eu cred ca nimic nu e intamplator! Nu imi dau seama de ce nu ti a aparut tot mesajul..
      Multumesc ca mi vizitezi blogul!

      Iti doresc tot binele din lume,
      Cu dragoste,
      Loredana

  2. Dan

    February 24, 2011 @ 1:45 pm

    Sar’na Loredana .. intr-un ziar local ( din craiova ) apare urmatorul articol :

    “Loredana caută muzicieni talentaţi, cu experienţă la următoarele instrumente: baterie, trompetă, saxofon, tubă, vioară, ţambal, banjo, balalaică, cobză, nai, contrabas, chitară. De asemenea, vrea să îşi mărească echipa de profesionişti cu ingineri de sunet şi DJ care să mânuiască platanele! Doritorii trebuie să îşi trimită CV-urile şi demo-urile pe adresa de mail: *********@gmail.com”

    .. este adevarat ?

    Reply

    • Loredana

      February 24, 2011 @ 4:41 pm

      Da Dane:)

  3. Sorin

    March 3, 2011 @ 10:54 am

    Foarte frumoasa intamplare.

    Reply

  4. Sebastian

    March 5, 2011 @ 12:36 am

    M-ai facut curios cu cartea cabbie-ului. Este prima oara cand intru pe blogul tau, imi place foarte mult cum scrii! Sincere felicitari de la un simplu internaut!!! :)

    Reply

    • Lori

      April 4, 2011 @ 3:12 pm

      Ma bucur! mersi de vizita:)
      L

  5. Tigara Electronica

    March 15, 2011 @ 7:56 pm

    De acord, lucrurile nu se intampla doar asa, totul e interconectat, iar candva, cumva, putem deslusi sensul .. asta in caz ca nu ne prindem imediat .. :)

    Reply

  6. Pingback: Felicitari Virtuale

Lasa un comentariu

Powered by NEGRU Media